Treceți la conținutul principal

Universul culorii

      De curând, cu prilejul unui concurs de conțiut video, două eleve ale clasei a 7-a C, Licuriciul anonim  și Bufnita anonima  , au dezvăluit colegilor talentul, dar mai ales pasiunea pentru desen. Le cunoșteam implicarea, căci sunt prezențe active pe blogul clasei, alături de ceilalți elevi, dar ne-au surprins și prin creativitate și emoție. Am fost curioși să le ascultăm gândurile și să le admirăm lucrările.  licuriciul anonim , obiectivă și mereu analitică, ne-a mărturisit:

Pentru mine desenul este o cale de exprimare a emoțiilor și gândurilor pe o foaie de hârtie, folosind culori și forme. Personal, cred că e cea mai ușoară metodă de comunicare, atât cu tine cât și cu ceilalți. Când pictez, devin mai relaxată și mai fericită. Este ca și cum se deschide un alt univers fără reguli și fără limite, care îmi oferă libertatea de a imagina, crea sau exprima altfel, ceea ce uneori nu reușesc prin cuvinte.

Am început să desenez la cinci ani, când mama mi-a cumpărat un bloc de desen și niște acuarele. Pare banal, oricare copil le primește, însă acea zi este una dintre cele mai frumoase amintiri de când eram mică. M-am simțit foarte fericită că puteam să fac ceva aparent mai bine decât părinții, să creez propriile mele desene ce exprimau stările și interesele mele. In jocul meu, uneori casa noastra devenea o galerie de artă, unde, între desenele expuse, îmi imaginam că sunt una dintre cele mai expresive pictorițe din lume.

Folosesc și acum galbenul pentru a transmite bucurie, verdele care reîmprospătează totul în jurul său și nuanțe de violet pentru a exprima echilibru. Am înțeles că desenul nu are ca scop să fii cel mai bun, ci este o călătorie proprie, o explorare continuă.











Cu sensibilitatea care o definește,  Bufnita anonima , așa cum o cunoaștem cu toții, a preferat să ne pună la dispoziție o confesiune, cuprinsă într-o pagină de jurnal:

Dragă jurnalule,

Știi de câte ori m-ai întrebat de ce îmi place să desenez? Acum, pot să-ți dau un răspuns clar.Desenul este pasiunea mea dintotdeauna .Îmi place să desenez pentru că așa pot “exprima” suferințele, plăcerile, bucuriile etc .Ce simt eu atunci când pictez? Simt cum mă despart de această lume crudă, și mă duc într-o lume creată de mine, în care parcă port un dialog interior, unde discut probleme, suferințe, bucurii etc. Cum a început această pasiune? La început, făceam mâzgălituri, dar, în timp am evoluat și acum fac “opere“. M-am apucat mai intens de desenat, la vârsta de 7 ani (de când bunicul m-a înscris pentru prima oară la Cercul de Pictură de la Palatul Copiilor). Și acum, îmi amintesc, când am luat prima mea medalie “de aur” de la un concurs de pictură pe sticlă. Nu știu de ce, dar parcă pasiunea de a desena o am mereu în suflet.






Două viziuni, două sensibilități, două moduri de a exprima aceași pasiune, în universul culorii      




Autori : Licuriciul anonim ,Bufnita anonima , Maimuta anonima
 





















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Olguța și un bunic de milioane - Recenzie

        „ Olguța și un bunic de milioane” este o carte scrisă de autorul român, Alex Moldovan, care prezintă peripețiile prin care trece o fată aflată la vârsta adolescenței, totul începe cu o vizită neașteptată a unei mătuși de cărei existență Olguța nu avea habar, dar a fost nevoită sa petreacă un week-end întreg în compania acesteia, dar nici ne se gândea la peripețiile care aveau să urmeze. În rest nu mai continui, vă las pe voi sa o citiți.     Mie personal mi-a plăcut cartea și v-o recomand împreuna cu cartea „Olguța și operațiunea jaguarul”, care mie nu mi-a plăcut la fel de mult ca „Olguța și un bunic de milioane”, dar fiecare cu părerea lui. Aceasta a fost părerea mea personală despre cărțile „Olguța și un bunic de milioane” și „Olguța și operațiunea jaguarul”.   Autor: -Cameleonul anonim-
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pe Acoperișurile Parisului, de Katherine Rundell - recenzie

„ Pe acoperișurile Parisului ”este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată și despre care vreau să scriu ❤  Imagini cu autoarea   Katherine Rundell Imagine cu cartea Autoarea acestei cărți este Katherine Rundell  Rezumat : În carte ni se spune povestea Sophiei, fata rămasă orfană în urma naufragiului căruia i-a supraviețuit. Sophie nu este o fată deloc asemănătoare cu cele de vârsta ei: poartă pantaloni când celelalte fete poartă fustă, se cațără în copaci, le cântă porumbeilor și se suie pe acoperișuri. Tânăra pornește la vânătoare de mame în Paris, alături de tutorele ei, un bibliotecar blând, generos și cu o imaginație bogată. Sophie se întâlnește cu acoperișarii, sau cu dansatorii cerului, alături de care încearcă să-și găsească mama, posesoarea cutiei de violoncel în care Sophie fusese descoperită. Între acoperișari se leagă o strânsă prietenie, căci au în comun cerul pătat de stele și acoperișurile sub care Parisul doarme. Ca să vedeți ce va urma, trebuie ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Râul Înstelat al Cerului De Grace Lin

Am ales să vorbesc despre ”Râul Înstelat al Cerului” scrisă de Grace Lin din două motive: este o carte învăluită în mister, ceea ce te face să nu o mai poți lăsa din mână și cartea atrage foarte mult cititorul prin imaginile viu colorate, care te fac să înțelegi mai bine ceea ce se petrece în carte. ”Râul Înstelat al Cerului” este continuarea romanului ”Bătrânul din Lună”, scris tot de Grace Lin. Înainte de a citit ”Râul Înstelat al Cerului”, am citit ”Bătrânul din Lună” și cred că ambele romane merită cuvinte de laudă, deoarece fiecare carte are propria poveste interesantă. Aceste două cărți se completează una pe alta și eu cred că dacă nu citeam ”Bătrânul din Lună” prima oară nu aș fi înțeles povestea din cartea ”Râul Înstelat al Cerului”. Rendi este un băiat care a fugit de acasă, acesta călatorește în trăsura unor negustori până în Satul Cerului Senin, unde luna nu se mai arătase de mult timp, dar singurul care pare preocupat de acest fapt este Rendi, care nu putea să-și găsească l...
Un comentariu
Citiți mai multe